Caz-social-batrani-necajiti-asistati-social-azil

Când vine vorba despre asistații sociali mulți dintre noi ne gândim că este vorba de acei paraziți ai societății de care suntem sătui și față de care ne permitem să emitem ipoteze înțelepte și concluzii care mai de care mai filozofice.

Adevărul este însă cu totul mai simplu față de ceea ce avem noi în minte, este mai dur decât realitatea pe care o percepem noi preț de câteva minute. A fost de-a dreptul șocant că un om cu pretenții intelectuale poate desconsidera și umili mai mult decât o face viața, o categorie socială care ar trebui să ne dea la toți de gândit. Cei realiști și ancorați în propria realitate vor spune că nu au muncit suficient, că și-au băut banii sau i-au pierdut în cine știe ce prostii.

Este șocant că un profesor universitar nu poate să vadă mai departe de propriile interese politice, de propriile interese personale și să afirme că adversarii politici vor folosi asistații sociali în campania electorală care ne bate la ușă. Oare așa să fie, sau domnul Nicolae Robu are o memorie mult prea scurtă?  Să ne aducem aminte cum a dat mită electorală PNL Timiș la oamenii sărmani.

Iată pe scurt un caz prezentat de Fundația Timișoara ’89, caz care ar trebui să-i facă pe unii să își reconsidere poziția, să nu uite ce înseamnă A FI OM.

Este vorba despre o bătrânică în vârstă de 77 de ani, uitată pur și simplu la Spitalul Județean, care se afla acolo datorită unor grave probleme la ambele picioare, deficientă de auz, cu un venit de 400 de lei pe lună.

Cazul a fost evaluat de un asistent social al Fundației Timișoara ’89, pentru a vedea care sunt variantele pentru sărmana femeie. Aceasta nu se putea deplasa fără un cadru metalic, poartă pampers, sondă pentru urină și nu poate comunica verbal, doar prin scris. În cele aproape două săptămâni de la internare cei de la Spitalul Județean au încercat toate metodele pentru a reuși să o plaseze pe bătrânică într-un azil. Dar, surpriză: nu se poate! Și asta pentru că are o pensie de mizerie.

Acest caz este doar unul dintre sutele de astfel de situații cu care se confruntă spitalele și ONG-urile de profil. E ușor să judecăm o familie care și-a abandonat pe cineva drag în spital, e ușor să arătăm cu degetul, e ușor să dăm vina pe o legislație de toată jena. Lucrurile se pot remedia simplu e nevoie doar de o hotărâre de CL ca aceste lucruri să intre totuși într-o oarecare normalitate.

Unde este susținerea reală pentru cetățeni din partea societății românești, o pensie de 400 de lei asigură un trai decent, medicamente sau spitalizare?  E ușor să artăm cu degetul si să strigăm RUȘINE VOUĂ CEI CU PENSII NESIMȚITE! RUȘINE VOUĂ CARE VĂ GÂNDIȚI DOAR CUM SĂ CÂȘTIGAȚI ELECTORATUL ca mai apoi să stați cu mâinile în buzunare și să batjocoriți în stânga și dreapta. Vom rămâne doar cu strigătul surd, pe care nu îl mai aude nimeni!

Ce facem cu acești oameni domnule primar? Sau așteptăm campania electorală ca să se întâmple ceva? Poate o zi în care să îi sărbătorim și pe ei, asitații sociali ar fi numai bună.

 

5 COMENTARII

  1. Doamne ce articol ! De parca primarul stabileste pensia sau suma acordata unui asistat social ! De parca asta ar fi strict problema orasului nostru si nu a intregii tari !? Apropo, de azi dimineata ploua intr-una ,probabil ca maine vom citi un articol despre vina primarului ca afara ploua si nu e soare asa cum ne-am dori noi ! Observ , evident ca autoarea articolului nu-l agreaza nicicum pe d-nul primar !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.