Cristian Troncota
Cristian Troncota

Un interviu realizat de termene.ro despre riscurile cu care se confruntă România în contextul antentatelor europene, despre vulnerabilitățile serviciilor și scandalul interceptărilor SRI cu prof dr. Cristian Troncotă, fost decan al Facultății de Informații din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii care pregăteşte ofiţerii serviciilor speciale, fost şef al Colegiului Superior de Siguranţă Naţională, cercetător ştiinţific al arhivelor MAI, MApN, SRI.

Reporter: Care credeți că sunt aceste carențe ale serviciilor de informații europene și unde considerați că a fost eroarea care a permis ca aceste atentate să își atingă ținta?

Cristian Troncotă: Din punctul meu de vedere, reuşita unui atentat terorist nu înseamnă automat şi o carenţă în funcţionarea serviciilor speciale de securitate şi intelligence. Desigur, obiectivul principal al unor asfel de instituţii este prevenirea atentatelor de orice fel. Dar cum sistemul medical dintr-o ţară nu poate preveni şi vindeca pe toţi bolnavii, tot aşa se poate spune şi despre sistemul instituţionalizat de securitate, în sensul că nu poate preveni toate atentatele, indiferent cât de experimentat sau profesionist a devenit. Surprizele strategice sau tactice joacă un rol fundamental. Există aici, ca peste tot pe frontul secret, o luptă între inteligenţe. O dată câştigă unul, altădată celălalt. Apoi se fundamentează concluziile, adică lecţiile învăţate. Aşa se profesionalizează şi instituţiile de securitate dar, din nefericire, şi structurile criminale.

Dacă este să vorbim despre carenţe în activitatea de intelligence pentru securitate, atunci suntem îndreptăţiţi să o facem în cazul în care statistica este net favorabilă forţelor distructive, în cazul nostru, organizaţiilor teroriste. Ceea ce nu este cazul nici pe departe. Adevărul este că sunt multe necunoscute în războiul antiterorist. De exemplu nu ştim nici măcar cu exactitate cine finanţează organizaţiile teroriste, adică ce fel de putere se află în spatele lor.

Eu personal înţeleg mai greu, sau mai bine zis, nu înţeleg de loc cum se întâmplă că, timp de câteva luni, cele două superputeri militare ale lumii, SUA şi Rusia au luptat alături de aliaţii lor şi fiecare în parte, contra ISIS, iar rezultatul este aproape de zero. Chiar aşa? Ca istoric vă mărturisesc faptul că nu am mai întâlnit o astfel de ciudăţenie. Spun ciudăţenie pentru că nu vreau să mă gândesc la altă variantă. Ar fi de domeniul incredibilului. Iar ca o curiozitate, vă invit să citiţi memoriile doamnei Hillary Clinton şi o să vedeţi cine şi cum a plănuit şi în ce circumstanţe crearea unui stat islamic.

Citește interviul complet pe termene.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.